luni, 5 aprilie 2010

Aurica, reloaded

Mîine e ziua Auricăi. A venit cu o bucată de tort şi s-a instalat firesc fără să fie poftită, în capul mesei. Cu resemnarea omului care ştie că rezistenţa nu-şi are locul, i-am pus un pahar de pălincă. Ea nu face nimic gratuit, pentru că după ce i-a plecat hoarda de neamuri, s-a simţit singură şi nici băutură n-o mai fi avut. Doar a fost frate-său... sugativa la ea, şi ăla bea orice, de la zeamă de gunoi în sus. Iar bucata de tort a fost moneda de schimb, chiar dacă mie nu-mi trebuia, gestul era musai să fie răsplătit.
- Cîţi ani am avut io Anjelă cînd te-ai mutat aici?
- Cam cît am eu acuma, Aurico.
- Unde s-or dus anii ăştia?
Îmi vine să-i zic că s-au dus la dracu', dar mi-a mai rămas ceva din spiritul sărbătorilor, că eu una nici n-am băut şi nici n-am mîncat prea mult, aşa că am tăcut.
Are privirea ACEEA, de nevoie de a povesti, de a nu mă plictisi pe mine, ca să poată sta cît de mult. Mă pune la curent cu toate ştirile de pe stradă, cu toate babele care-au dat ortu' popii şi cu cele care urmează.
Acum are grijă de una pe care a lovit-o maşina pe zebră de ziua Ungariei. Baba ţinuse morţiş să fie prezentă la festivităţi şi asta i-a adus o fractură de tibie. Acum zace operată şi-i plăteşte Auricăi opt milioane ca s-o şteargă pe cur. Patriotismul costă.
Şi-a golit paharul, dar ştiu că încă nu pleacă, eu nu-i ofer, dar ea mi-l cere pe-al doilea. Şi apă, că e tare pălinca. Cu aceeaşi resemnare, îi dau... mă gîndesc că timpul trece şi tot se duce pînă la urmă.
Sunt ZEN, iar ea consideră că dacă mîine e ziua ei, trebuie s-o sărbătoresc şi eu. Vrea să simtă băgată-n seamă, deşi nu merită din punctul meu de vedere şi a lui fiu-său, pe care l-a dat la Casa de Copii încă de la 2 luni. N-avea timp de el, iar scripcarul cu care zice ea că l-a făcut, n-a recunoscut nici mort c-ar avea vreun amestec în concepţia băiatului.
Fiu-său e mai mare cu doi ani ca mine şi-a plecat prin 2005 în Italia unde lucrează la Samsung parcă, repară televizoare în Roma. Ea aşteaptă ca el să-i trimită bani regulat, iar el îi trimite cînd poate, deşi l-a abandonat şi nu doar pe el... are un băiat pe care Aurica n-are ochi să-l vadă, că dacă n-a fost în stare să fie mamă, cum să fie în stare să fie bunică?
"Am fost cam curvă-n tinereţe", mi-a mărturisit ea odată, de parcă aş fi avut vreun dubiu. Singura chestie care m-a pus pe gînduri, a fost "cam" ăla. Adică, ori eşti curvă, ori nu eşti. Cum vine asta "cam curva"? Părerea mea e c-a fost curvă. CAM proastă, că de era deşteaptă, nu spăla azi pe nimeni la cur.
Viaţa e CAM nedreaptă cu alde Aurica. Aruncă un copil şi el îi trimite bani. Îl înjură pe nenea Faur şi el îi aduce măsline din Spania. Mă spurcă pe mine pentru o cărare care nu duce nicăieri şi eu o las să stea în capul mesei să-mi bea pălinca şi să-mi fumeze ţigările. Unde mai e justiţia divină? Să fie în tumorile care zice ea că le are la rinichi deşi nu arată nici un semn de suferinţă?
După al doilea pahar s-a cărat, i-am zis "la mulţi ani" deşi recunosc, m-am gîndit puţin...
În definitiv, visez să-mi fac casă la ţară, de ce să vreau să-mi fac păcate?

11 comentarii:

  1. Nu-i dai niste soricioaica auricai?
    sa-ti lase tie casa?
    zi ca nu ti-a dat prin cap

    RăspundețiȘtergere
  2. Absolut bestial ! Modul in care surprinzi tipologiile unora care ne inconjoara ! Citind, o si vedeam pe tanti Aurica. Plus strada ... care poate chiar seamana cu aia a copilariei mele ! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @Zwk, s-a dat deja în întreţinere cam pe la toate neamurile ei mai înstărite, dar a făcut ce-a făcut şi a rupt contractele cu toţi, pentru că avea pretenţii cît China. Mi s-a oferit şi mie, dar ce să fac cu o casă-n plus dacă mă bagă-n mormînt?

    RăspundețiȘtergere
  4. @Marius, mulţumesc. Îmi pare rău că nu-i cunosc pe toţi, să-i pot aduce aici :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Mika şi cum se numeşte? Premiul Răbdării Infinite?

    RăspundețiȘtergere
  6. Morala povestii: trebuie sa te lasi de palinca si de tigari ca sa nu mai aiba Aurica motiv sa vina pe capul tau :))) Eu m-as lasa ca sa scap de ea...

    RăspundețiȘtergere
  7. @Anca, eu nu beau pălincă deloc, doar că ardeleancă fiind, am în casă pentru musafiri, mai dau cadou... iar de fumat m-aş lăsa da' nu prea pot.

    RăspundețiȘtergere
  8. mare pacat! eu am primit cadou o palinca de la arad. initial vroiam s-o fac cadou dar dupa ce am gustat-o m-am razgandit. descoperisem, cu ajutorul palincii, ca nu-mi mai pasa daca e dezordine in casa, daca vine garda, daca n-am facut declaratiile lunare. concluzie: palinca are puteri magice. nu i-o mai da lui aurica. si nici la musafiri... cand iti vine sa fumezi bea mai bine o palinca :)))

    RăspundețiȘtergere
  9. @Anca, dacă aş bea o gură de pălincă de fiecare dată cînd îmi vine să fumez, aş umbla tot timpul beată criţă .

    RăspundețiȘtergere
  10. :))))) imi imaginez momentul...

    RăspundețiȘtergere