sâmbătă, 13 martie 2010

Ţiganu'

E un ţigan dintr-un sat unguresc vestit pentru pivniţele-n deal şi implicit pentru vinul ţinut acolo, care bate străzile oraşului de cîţiva ani, vara la vîndut fructe şi-n celelalte anotimpuri, la cerşit. Eu fructe nu cumpăr de la el, că le dă mai scump ca-n piaţă şi pentru că ştiu că-s furate de prin grădinile din sat. Că io ţigan s-aibă livadă, nu ştiu să fi văzut vreodată. Aurica în schimb, dornică de chilipiruri, mai cumpără cîte-o plasă de pere, ca apoi să constate că afacerea ce credea c-a făcut-o, e de fapt una "bulgărească".
Spuneam mai sus de ocupaţia sezoanelor moarte ale ţiganului, adică cerşitul. Vreau să subliniez că cerşitul la el e unul elaborat, justificat cu documente gen internări/externări, certificat de naştere sau de deces în funcţie de starea lui din ziua respectivă, reţete pentru boli cumplite şi chiar imaginare zile de naştere care se cer musai sărbătorite la el în colonie.
Ţiganul meu suferă de o formă rară de amnezie, pentru că de cîte ori vine prin curte, are alt număr de copii. Dacă săptamîna trecută a zis lăcrămos că are doişpe copii doamna, e foarte posibil ca săptămîna asta să aiba unşpe, iar săptămîna viitoare doar nouă.
După ce epuizează toate metodele de convingere, işi aduce ajutoare:
- Doamnaaa, la băiatu' ăsta săracu' i-o murit mama.
- Şi ce să-i fac eu?
- Daţ doamna ceva bani la el.
Scap şi eu o perlă de zile mari cînd îi zic:
- Măi, nu fi ţigan!
Se uită la mine şi-l umflă rîsu'. Adică cum să nu fie ţigan? Ce altceva ar putea fi, cînd el ESTE ţigan? .
Lui nu-i trebuie nici mîncare, nici haine pe care le-ar putea vinde la piaţa de vechituri, el vrea doar bani, ţigări şi băutură. O dată i-am dat o plasă de haine pe care a luat-o în silă şi-a plecat bombănind. Am găsit hainele abandonate după stîlpul porţii.
Dacă-i zici că n-ai ţigări, el le vede întotdeauna peste umărul tău şi zice: ba ai doamna, uite acolo pe masă.
Eu ţin poarta încuiată de obicei, dar Ţiganul meu e iarba fiarelor, face cum face şi prinde un moment în care intră şi iese cineva şi mă trezesc cu el bălos, cu vocea aia unsă, cu o hîrtie-n mîna la uşă, încercînd să mă convingă de iminenţa vreunei tragedii în familia lui cu număr necunoscut de membri.
Mi-am făcut un obicei din a-l alunga încă de cum păşea în curte, chiar dacă ofensat, pretindea că se duce la Aurica, că ea-l mai primea din cînd în cînd, mai ales în timpul festivalurilor bahice VodcaStock, cînd o loveşte brusc mărinimia şi dragostea neţărmurită faţă de semeni.
Toate hărţuielile şi desfăşurarea asta de forţe de ambele părţi a ţinut pînă într-o ziua nefericită în care l-am văzut pe domnu' ţigan urcîndu-se într-un taxi. Asta a pus capac la toate. Adică liota de puradei nenumăraţi şi flămînzi de-acasa, morţii şi nou născuţii lui, nu mai însemnau cît negru sub unghie. Vagile urme de milă faţă de el, s-au risipit ca fumul din ţigara pe care nu i-am dat-o lui. Toate milogelile şi toate incantaţiile meşteşugite cu scopul înmuierii inimii mele insensibile, erau acum trecut.
Am dat fuga să-i spun şi Auricăi pe care am prins-o trează, imună la orice nu are legătură directă cu maţele ei: Bată-l Dumniezo! Şi io care i-am dat un borcan de untură şi-o zis că nu-i trăbă, colduşu' dracului. Şi el umblă cu taxiu'! Io cîte scări de bloc trăbă să spăl să-mi pun o pită vodcă pe masă? Lasă că mai vine el p-aici, mai ameninţă ea încruntată pe sub ochelarii groşi fără de care se izbeşte de toţi copacii din curte.
Această sfîntă indignare a pus capăt vizitelor ţiganului, care s-a lovit de refuzuri sistematice presărate cu sfinţi ortodocşi şi obiecte de cult din toate religiile, că la astea Aurica nu face nici o discriminare şi nici economie.
Şi-n plus, le dă gratis fără să-i ceri.

10 comentarii:

  1. foarte tare Aurica. si tiganu. si tu. ce trio...

    RăspundețiȘtergere
  2. N-ai ce-i face! Aurica e in viata ta, cum e pisu de dimineata (adica musai)

    RăspundețiȘtergere
  3. @FataDinLuna:Cred că sufăr deja de sindromul Stockhlom.

    RăspundețiȘtergere
  4. Asta aproape inseamna c-o iubesc

    RăspundețiȘtergere
  5. hani, da' la topul despărţirilor nu te bagi?

    RăspundețiȘtergere
  6. toata ziua m-am gandit la despartirile-mi. nimic extraordinar. eman superioritate, putere, convingere! imi infig sagetile din ochi posterioarele lor si gata!

    RăspundețiȘtergere
  7. Băi deci... ca să parafrazez un geniu în viaţă... nimeni nu vrea să spună că i s-au dat papucii?

    RăspundețiȘtergere