duminică, 14 martie 2010

Relaţia unui copil cu divinitatea

În seara asta am fost la o petrecere, a fost ziua vărului meu. Invitase un fin de-al lui care are doi copii: un puşti năzdrăvan de patru ani şi o fetiţă adorabilă de şase luni.
Mi-a povestit mama lor că într-o zi, neştiind cum să-l mai potolească pe băieţel, i-a spus că Iisus şi-a întors faţa de la el pentru că minte. Băiatul a stat puţin pe gînduri, apoi s-a uitat în sus şi-a zis: Domnu' Iisus, fă bine şi întoarce-ţi faţa înapoi la mine, pînă nu-ţi dau două!
Se poate mai convingător de-atît? N-aş prea crede...

11 comentarii:

  1. Copiii sunt sinceri! ..cu ei si cu ceea ce-si doresc :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Fain aşa. Şi, Isus ce a făcut? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. vai ce scumpete de copil! dar n-a spus, in sinceritatea lui delicioasa, cui i se aplica metoda respectiva de convingere: lui, sau lui ma-sa?

    RăspundețiȘtergere
  4. @Marius, cred că s-a amuzat şi el :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Anonim, ba a spus dar n-ai fost atent/ă, i s-a adresat direct lui Iisus.

    RăspundețiȘtergere
  6. am fost atent. reformulez. de unde a invatat copchilul metoda? a luat el bataie, sau a vazut cum iau altii din proximitate?

    RăspundețiȘtergere
  7. @Anonim, aaaaaaaa, mă scuzi. Dacă l-o fi pleznit mă-sa în prealabil n-aş putea spune, dar judecînd după ceea ce-a zis ea "nu mai ştiam cum să-l potolesc", e foarte posibil.

    RăspundețiȘtergere
  8. copii fara viitor. daca asa vor trata lucrurile si cand vor creste ...

    RăspundețiȘtergere
  9. @deceneu789, nu fi atît de aspru, are doar 4 ani :)

    RăspundețiȘtergere
  10. aici tre' sa fiu de acord cu deceneu. am exemple destule in familie, si negative si pozitive. copilul de mic invata ceea ce trebuie. mai tarziu nu-l mai dezveti decat cu sfanta palma. unii nici cu aia nu mai invata nimic. si patru ani... e o varsta destul de mare ca sa stie ce e bine si ce e gresit.

    RăspundețiȘtergere