marți, 16 martie 2010

Neaua mieilor

A nins azi noapte şi toată ziua. Ninge şi acum, iar grădina e albă.
Oricît mi-aş dori să văd florile prunului din faţa geamului, nu pot să nu recunosc că-mi place cînd ninge. Îmi plac fulgii viscoliţi, îmi plac şi cei mari pufoşi. Îmi place albul perfect al zăpezii şi starea pe care mi-o dă, aceea de serenitate şi curăţenie. Îmi place să văd ghioceii şi zambilele iţindu-se îndrăzneţe dintre nămeţi, cu răbdarea şi semeţia celui ce ştie că învinge.
Demult, de lîngă soba caldă, clătinînd din cap uşor aşa cum făcea cînd spunea ceva ce părea că ştie numai el, bunicul i-ar fi spus ninsorii de azi "neaua mieilor".
De aceea, tot ce mi-a spus bunicul meu vreodată a rămas pentru mine o moştenire de cuvinte, de gesturi şi adevăruri pe care nu le-a contrazis nimeni şi nimic din ce-am trăit pînă acum. Ca şi neaua asta frumoasă, a mieilor.

Un comentariu:

  1. hm, neaua aia a fost la tine a mieilor. la noi a fost a unei intregi turme de berbeci, cred. n-am dus baietii la scoala in ziua aia (nu ca mi-ar fi parut rau). si nici a doua zi...:)))

    RăspundețiȘtergere