vineri, 19 martie 2010

Gusti

Gusti stă în casa de lîngă mine. A fost tehnician dentar pe vremuri, acum e pensionat de boală în urma unui accident din care s-a ales cu o plăcuţă-n cap. În aceeaşi curte stă frate-său cu nevesta şi doi copii o fată şi-un băiat şi tatăl lor, un bătrîn de 92 de ani.
Moşul e în putere, umblă la biserica reformată unde racolează bătrîni pe moarte care n-au pe nimeni, îi mută la el, face contract de vînzare cumpărare pe locuinţele lor şi-i mai ţine maxim 3 luni pînă mor, că moşneagul are ochiul format şi-i alege doar pe cei cu un picior şi jumătate-n groapă.
Gusti a vrut să vîndă partea lui de casă acum cîţiva ani şi a pus chiar afiş biling în geam "casa de vînzare" si "ez a haz elado". L-am auzit pe moş răcnind ungureşte-n grădină: "nimic nu se vinde cît trăiesc eu, nu vreau să pună piciorul în curtea asta vreun roman sau jidan!" Aşa s-a încheiat scurtul capitol de rebeliune din viaţa lui Gusti, dar şi visul lui de-a se muta la ţară.
Are şi el o nevastă, pe care lumea o vede rar stînd nemişcată la geam, sau cu o plasă de rafie în mînă ducîndu-se înspre ABC-ul lui Mihăiţă. Gurile rele (poştăşiţa) susţin că ea de fapt nu se duce la ABC, ci la cîrciuma de lîngă, unde se aghezmuieşte cu vodcă pînă cade inconştientă pe stradă, în lungul drum spre casă. Întotdeauna se găseşte cîte unul la care-i dă simţu' civic pe dinafară şi cheamă Salvarea. Ea îşi revine întotdeauna cam pe cînd aude sirena şi are bunul simţ să nu se lase dusă la spital.
Se întoarce acasă cu mersul ţeapăn de om beat care vrea să demonstreze contrariul, nu salută pe nimeni şi nu vorbeşte cu nimeni niciodată. Poate nici lui Gusti nu-i zice vreodată vreun cuvînt.
În ultima vreme lui cred că i s-au ruginit plăcuţele alea din cap şi şi-a umplut curtea de maidanezi, care mai trec printr-o spărtură-n gard la mine-n curte. Gusti neagă de fiecare dată, "nu-s ai mei vecina, ai mei îs cuminţi, nu ies din curte".
Cîteodată îmi vine să mă răstesc la el, dar mă opreste gîndul la nevastă-sa beţivă, la taică-său care nu mai vrea să moară ca să poată vinde casa şi la plăcuţa lui din cap. Poate cîinii ăia sunt singurii lui prieteni, mi se face milă şi tac.

7 comentarii:

  1. Trist...
    Chit ca e fecior de ungar, imi pare rau

    RăspundețiȘtergere
  2. @Zwk, vezi dragă, cătă compasiune zace într-un suflet de roman?!

    RăspundețiȘtergere
  3. Zwk, ăsta e spiritul ce Nu ne animă de veacuri :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Cat mi-o mai luat sa inteleg ce-i cu ABC-ul asta de bantuie Ardealul, n-ai sa ma crezi!!! Mergeam cu masina, hai-hui, si-mi ziceam : Uite un magazin de se numeste ABC! Noah, mai mai uite unu!! Si tat asa m-am dumirit eu ca-i, de fapt, un "lant de magazine" :)

    Am revenit, hani! Sunt cu geana pe tine!

    RăspundețiȘtergere
  5. @FataDinLună, aşa le zicem magazinelor de cartier. Chestia e luată de dincolo de gard, de la unguri, au şi ei ABC, doar că pronunţă altfel, ceva gen OBEIŢEI

    RăspundețiȘtergere
  6. m-a cam ingrozit vecinul asta al tau. ma refer la mosu' cu ochiu format. brrrr. nu mi-ar place sa se uite la mine. cum sunt eu obsedata sa nu mor...

    RăspundețiȘtergere