joi, 4 martie 2010

Din Neandherthal la Sheraton, cu drag

Pentru ca am trecut pe la Paul Gabor prin blog ca sa-mi clatesc ca-n fiecare seara mintea si inima de toate cele de peste zi si pentru ca povestea de mare si de Grecia, m-a atins iar dorul de duca, nu ca m-ar parasi vreodata, dar mai uit uneori desi el zace pitit in ascunzatorile mintii, ca sa pot visa noptile intinderi nesfarsite de apa albastra, nisipuri calde, miros de alge si de fiecare data cand ma trezesc, simt c-am fost cu adevarat acolo.
Si daca tot se vorbea de Grecia, mi-am adus aminte de scurta vacanta in Cipru de prin `92. N-a fost chiar o vacanta in adevaratul sens al cuvantului, ci mai degraba o calatorie in interes de serviciu. Pe vremea aceea, romanii cautau orice prilej sa treaca granitele patriei, infometati sa vada tari despre care stiau totul, dar doar din Atlas, orele de geografie si Teleenciclopedia.
Aveam un sef care trebuia sa se intalneasca in Limassol cu un potential partener de afaceri si cum nu stia o boaba de engleza, m-a luat ca translator. Nu are rost sa va spun ca-mi facusem bagajele cu doua zile inainte. Imprumutasem chiar o ditamai valiza din piele, care era grea si goala, d-apoi dupa ce indesasem in ea cele mai bune toale din dulap, cam 4 perechi de incaltaminte, toate cu toc si juma` de tona de smacuri.
Am calatorit din Bucuresti spre Larnaca cu un Antonov d-ala vechi, ala care iti dadea impresia ca da din aripi sau se desface la fiecare gol de aer, impreuna cu un grup de "dansatoare" vesele, convinse ca vor fi noile revelatii in materie de dans si bune maniere ale Ciprului.
In vama din Larnaca, am insistat sa trecem printr-o alta poarta decat ele. Aveam eu o presimtire, care s-a si adeverit, pentru ca repulsia fata de romanii calatori, e mult mai veche decat pot crede unii.
Ne-am detasat cu aer superior de cardul de fete, tinand la vedere rezervarea la hotel si invitatia pe care ne-o facuse Mr Zahab, iar cand domnul T a declarat suma de 10.000 de dolari pe care o tinuse-n buzunarul de piept tot drumul, m-am simtit o ruda mai indepartata dar valoroasa a lui Onassis.
Usor stanjenita priveam de la distanta felul in care li se deschisesera bagajele fetelor, cum vamesii rascoleau prin lenjeria lor intima ranjind unii la altii cu subinteles.
Am ajuns in miez de noapte la Limassol, la un hotel de 5 stele care la vremea aceea se numea Sheraton, azi e St. Raphael.
Holul rotund,imens avea in mijloc un lift de sticla, iar de la fiecare etaj atarnau plante. In mijloc susura o fantana, si de peste tot erai invaluit in muzica de pian.
Odata ce-am reusit sa ne inchidem gurile si ne-am simtit in stare sa articulam un "good evening", ne-am indreptat spre receptie, unde un tanar ne-a pus sa completam formulare si apoi ne-a dat o cheita ca de lacat si o bucata de carton plastifiat, de care n-aveam idee la ce-ar putea folosi. Mi-am luat totusi aerul de "eu stiu tot, sunt o calatoare neobosita si stau doar in hoteluri de ejdemii de stele" si mi-am tarat hardughia de geamantan pana la lift, cu toate ca venise un baiat cu epoleti care se oferise sa mi-l care, da` io politicoasa zisesem zambind: No Thanks! Ma rog, o fi ras ala bine in seara aia...
In drum spre camere, m-am gandit ca cipriotii-s cam tantalai asa, de au cheite d-alea la usi, dar dupa ce am ajuns in fata camerei mele si domnul T la cea de alaturi si l-am vazut privindu-ma incurcat cu cheia si cartonul in mana, am simtit ca soarta lui se afla exclusiv in viteza de reactie a creierului meu si am gandit. In cateva secunde, pe toata fata mea se conturase expresia victoriei. Pe cartonasul acela, era imprimata o sagetica. Sagetica sugera ca trebuie bagata undeva. Si unde in alt loc decat in fanta de sub clanta? Descoperisem America mea!
Urmatoarea descoperire absolut incredibila, a fost utilitatea CHEITEI! Dragilor, acea cheita se potrivea la fix laaaaaaa, laaaaaaaaaaaa? La minibar, domnilor si doamnelor. Dulapiorul rece cu bunatati: ciocolata, alune, bere, sticlute mici cu bauturi, mini sampanii si mini vinuri. Tot cornul abundentei parea sa se fi revarsat in frigiderul meu. De dincolo de perete se auzeau exclamatii extaziate: Tulai Maica!
Era expresia omului picat din luna, da` ce zic eu luna... Omului venit din cea mai indepartata galaxie, sau din Neanderthal. Asa eram noi; doi giboni care n-aveau habar sa deschida o usa.
Pe parcursulul celor 4 zile, am descoperit ca mai sunt multe lucruri de care habar n-aveam ca de exemplu cum se scoate dopul de vana, de ce daca eu las geamul deschis, il gasesc inchis la loc cand intru in camera, care o fi treaba cu aerul conditionat la care umblasem ca o experta de nu-mi ajunsese plapuma si patura suplimentara, iar dimineata ma trezisem mucoasa si stranutand, ca homarii NU se mananca cu cutit si furculita si ca daca pe meniu scrie pork sau chicken, in nici un caz nu poti s-astepti gratare si pui rotisat, culmea art cuisin-ului pentru noi.
Am invatat, dar doar dupa cativa ani, recunosc si ca daca dimineata cand iesi din camera si gasesti o gramada de sticle goale de bere insirate pe langa usa ta, nu inseamna neaparat ca e un fel de a te arata cu degetul "uite ma, ce betivani sunt astia", ci doar o modalitate de a indica ce sa se completeze in mini bar. Si la noi, trebuia completat zilnic, pana ne-am intins mai mult si-am apelat si la room service. Sefu` ma suna si zicea: Angela, cere-mi 3 beri te rog si pentru tine, ce vrei. Voiam, clar. Tot bere. Iar dimineata, priveam sticlele insirate pe hol, cu usoara rusine si mustrari de constiinta.
Aveam camere cu vedere spre Mediterana si-n fiecare dimineata ieseam pe balcon la soare. Incercasem sa si fac baie, dar apa era mult prea rece. M-am balacit in toate piscinele singura, ca inafara de noi si-un cuplu de nemti, nu cred sa mai fi fost cineva in hotel, dat fiind ca era extrasezon.
N-am apucat sa vizitam obiective turistice altele decat un restaurant si un fel de club, unde ne-a facut unu` poze. O mai am si acum pe-a mea. Purtam o rochie neagra strech, aveam permanent si ma credeam o diva.
Ne-am intors in tara cu un avion plin de arabi, inecati intr-un fum de tigara de puteai sprijini bicicleta-n el, iar vecinul meu de scaun ma tot imbia sa beau dintr-o sticla de whiskey. Nu era pe vremea aceea nici o restrictie in avion afara de a deschide usa, dar nu-s sigura ca era interzis.
Ma imbracasem ca de drum, respectiv, fusta scurta de piele, giaca tot de piele si tocuri de 10, iar in Otopeni am avut parte de surpriza vietii mele. Venisem de la 27 de grade, iar in Bucuresti erau minus 9. Mi-au incremenit toti porii in incercarea disperata de a mai pastra un strop de caldura. Doar goana dupa un taximetrist pirat care-mi inhatase valiza din mana de-am fost nevoita s-alerg dupa el, m-a mai incalzit. De taxi pot spune doar ca avea o gaura in portiera din spate, facuta cu ranga de concurenta banuiesc . Pe-acolo se insinua crivatul nemilos spre picioarele mele inutil invelite in ciorapi lycra.
Aveam de prins avionul de Oradea de la Baneasa. Ne-au spus c-a plecat si m-am prabusit distrusa pe valiza pe care o uram. A venit o stewardesa care insista ca inca n-a plecat Oradea. Si da, avionul era pe pista.Departe.
Ma vad si acum tarand valiza aceea uriasa, alergand in fusta scurta de piele si tocuri de 10 pe pista. Niste soldati din turn ma fluierau. Mie-mi venea sa mor. "Boii astia nu stiu la ce hotel fain am stat io" m-am gandit ca sa-mi mangai putin mandria stirba, in timp ce ma chinuiam sa ridic piciorul din stransoarea fustei pe treapta scarii avionului.
Asa s-a incheiat prima mea calatorie in strainatate, despre care am povestit cativa ani oricui se uita mai mult de 5 secunde in ochii mei. Iar daca m-au parasit unii prieteni din cauza asta, ma gandesc ca or fi fost invidiosi pe norocul meu. Acu` v-am povestit si voua, dar va jur ca e singura data!
P.S. Era sa uit: barbatii ciprioti sunt o combinatie de Hercule Adonis, deci superbi. Cipriotele sunt in marea lor majoritate de tip "femeia spion", adica femeia care sterge urmele cu curu`; scurte-n picioare, fund mare, paroase si mustacioase. Dar au profiluri de zeite si ochi superbi.

11 comentarii:

  1. Îmi place foarte mult felul cum scrii... Dar cred că ţi-am mai spus asta ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. @serioux, ma bucur ca-ti place :)

    RăspundețiȘtergere
  3. asadar, ia sa videm: daca-s anonima, s-o prinde mesaju, ca ca ciocolatacupiper nici vorba?!
    ce lecturai acilea -mi aminteste de Angela de pe iahu. bon, io te-am placut si cind faceai ménage á trois, dar pe iahu si-acilea, si mai si! asadar am depus actili de adoptiune. doamne-ajuta (asta-i pt comentariu, sa-l ia...sa-l ia naiba, google, cine-o vrea, numa sa-l ia! )

    RăspundețiȘtergere
  4. Luminitoooo, sa stii ca io nu fac mofturi la mancare ca Jonas, asa ca iesi in castig! Te pup si bine-ai revenit, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  5. si eu am iesit prima data in occident c-un director local, tot pe post de maibinestiutordecatel de engleza. doar ca al meu nu era asa necultivat ca al tau sa se minuneze in fata frigiderului. nu, el s-a minunat in fata turnului eiffel astfel: ba, da' asta nu-i inclinat!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Anonim, bine ca n-a zis "ai de pula mea", ca asta e expresia de mirare tipic romaneasca :D

    RăspundețiȘtergere
  7. eu am zis asa. el ar fi zis ceva asemanator, poate "sa-mi bag pula" , de ajungea la pisa. :D

    RăspundețiȘtergere
  8. @Anonim, pîmă la urmă tot picăm pe acelaşi rezultat, că e înclinat, că e drept! :))

    RăspundețiȘtergere