luni, 7 ianuarie 2019

The Glass Mountain - by Angela Tocilă

Dear readers,

The Glass Mountain is on Amazon translated in English. I hope you will enjoy it!


https://www.amazon.com/dp/6067072610?fbclid=IwAR29ll-ccOOD28nA3u168_9Y39QYOK9t7MycJ5IrI9JbLZnpJ96lD98s4mI

duminică, 6 ianuarie 2019

Despre feminism

Feminismul capătă accente de ridicol cum rar mi-a fost dat să văd, un ridicol izvorât din frustrare, urâțenie fizică și respingere. Din feministele care au luptat pentru drepturi egale cu ale bărbaților, ne-am ales acum, în secolul 21 cu o demonstrație de imbecilitate dusă la extreme, un soi de masochism colectiv, autoflagelare la propriu și exibiționism narcisist, căci ce poate să-mi demonstreze mie ca femeie o alta care șochează viral internetul cu pilozități axiale, cu mutilare prin inserții de belciuge, ace, brice și carice și exibiționism sexual?! Ce poate să-mi provoace mie ca femeie în afară de scârbă o altă femeie care ajunge să pozeze în chiloți pătați de sânge menstrual, transmițând un mesaj halucinant de agresiv,
dar confuz despre feminitatea pe care, conștientă sau nu și-o neagă?
Feminismul în esența sa reprezintă o negare a feminității și e motivată politic de cele mai multe ori, cu toate că e doar o sumă de neîmpliniri care se transformă într-o ură viscerală împotriva bărbaților care resping femei din cauza urâțeniei exterioare și interioare, a murdăriei fizice și frecvent, a prostiei agresive. Toate acestea sunt alimentate de internet, de dorința de afirmare, de a șoca, de a fi observate, băgate în seamă, chiar și negativ. Cinci minute de glorie pe internet sunt suficiente pentru oamenii superficiali și frustrați care vor cu tot dinadinsul să fie observați, iar neavând nicio calitate, niciun talent, aleg să șocheze.
Feminismul nu are nicio legătură cu emanciparea femeii, nu are nicio legătură cu drepturile femeii atâta timp cât nu are o cauză practică, iar feministele din țările prospere nu reprezintă feminitatea ci o batjocoresc. Feministele umilesc femeia și ceea ce reprezintă ea: maternitatea și rolul său în societate și familie. Pe mine nu mă reprezintă nicio flocoasă care alege să-și arate părul axial pe facebook, nici aceea care se pozează cu chiloții însângerați sau își arată țâțele pe care și-au scris diferite mesaje. Pentru mine, feministele care aleg să facă așa ceva sunt doar niște triste refuzate, urâte, mizerabile care cerșesc atenție cu orice preț, anonime azi, anonime mâine, atâta vreme cât cauzele lor se rezumă la acte demonstrative, ele reprezintă doar o cireadă de vaci scăpate în trifoi.
Feminismul pare a fi mai mult un soi de primitivism înconjurat de o aură ideologică lipsită de substanță ce nu are o finalitate practică, una care să se reflecte în legislație, din simplul motiv că el nu cere nimic, e doar exibiționism. Nu cere, de exemplu, interzicerea mutilării genitale, care, iată, are loc acum chiar în țările lor de baștină, nu cere drepturi pentru femeile musulmane, nu cere nimic, doar șochează. Feministele se orientează și poziționează împotriva creștinismului, a familiei creștine pe care, ca o paranteză, mulți dintre voi o numiți batjocoritor ”tradițională”.
Feministele se consideră ca un fel de muieri venite din viitor pe care noi, proștii, nu le putem înțelege. Așa este, doar că ele nu sunt venite din viitor ci par mai degrabă venite din Neanderthal când etalarea organelor genitale și a secrețiilor lor era ceva banal. Nu descoperise omenirea suficiente zdrențe să acopere goliciunea și nici Tampax-ul. Feminismul e un fel de artă abstractă pe care n-o pricepe nimeni pentru că nu e nimic de priceput, dar din snobism admirăm un căcat plutind într-un lighean expus într-un muzeu, ca fiind o operă de artă.
Feministele sunt atât de departe de rolul inițial al celor care au luptat pentru drepturi egale, unul dintre ele fiind cel de vot, încât eu una, nu le văd rostul. Ar trebui să-mi fie milă, sunt conștientă de asta, dar nu-mi provoacă altceva în afară de dezgust... Ura lor față de bărbați poate fi justificată până la un punct, dar cele mai multe dintre ele au trecut granița la boli psihice manifestate prin obsesii scabroase pe care ele le consideră luptă, dar dacă le întrebi pentru ce luptă, multe dintre ele nu știu să-ți dea un răspuns coerent...
Sunt femeie și nu urăsc bărbații.
Sunt femeie și nu mi-a impus societatea sau moda să mă epilez sau să-mi păstrez bunul simț. Nu m-a obligat mama să mă epilez imediat ce mi-a crescut păr sub axilă, am făcut-o singură pentru că în estetica trupului meu, părul de sub axile reprezintă un afront la adresa feminității mele, a frumuseții mele. Menstruația e ceva la fel de intim ca și nașterea, ca alăptarea, ca actul sexual pe care îl am în intimitate și nu în public. Nu mi-am dorit niciodată să fiu nici macaragistă, nici mecanic de tren, nici săpător de morminte... Îmi place să-mi deschidă un bărbat ușa, să mă protejeze, să aibă grijă de mine și să mă apere dacă sunt atacată. Sunt conștientă de ceea ce pot face, la fel cum sunt conștientă de ceea ce nu pot face. Natura nu face greșeli și niciodată nu va ceda în fața ideologiilor sau umorilor oamenilor, indiferent de sex.
Sunt femeie și știu că bărbatul de lângă mine e mult mai puternic decât aș putea fi eu vreodată, chiar dacă aș trage de fiare o viață; sunt femeie și îmi place asta, îmi place atât de mult încât am născut copii, i-am crescut fără să-mi arăt țâțele în public, fără să consider un sacrificiu că i-am născut. Nu mi-am dorit niciodată ca un bărbat să asiste la naștere pentru că cred cu tărie că el și-a făcut datoria naturală când mi i-a dăruit. Datoria mea e să-i aduc la viață, să sufăr născându-i, cu el sau fără el, să-i cresc, cu el sau fără el. Nu eu am decis asta, natura a făcut-o, iar eu nu mă pot situa deasupra ei.

Feminismul, la fel ca și comunismul, e o boală mintală.




vineri, 14 decembrie 2018

Al IV-lea Reich e aici

Establishmentul Noii Ordini Mondiale are impresia, pe bună dreptate, că populația e proastă. Știe că cei care gândesc și nu se lasă influențați de manipulările făcute prin presă sunt puțini, și cu atât mai puțini sunt cei care reacționează, în așa fel încât devin nesemnificativi. Așa a făcut Hitler și s-a văzut ce s-a ales de Europa după al doilea război mondial, dar probabil că și milioanele de morți au fost tot în avantajul celor care conduc din umbră omenirea.

În urmă cu câțiva ani, să spui că există o elită care conduce lumea te trimitea la balamuc sau te izola de restul turmei, azi devine din ce în ce mai evident că ei decid câți oameni merită să facă umbră pământului și câți fac degeaba. Ei au nevoie de sclavi obedienți, suficient de educați să conducă o mașină, să pornească un utilaj, de aceea educația este orientată în așa fel încât să creeze impresia că avem vreun cuvânt de spus, că avem o viață așa cum trebuie să fie. În realitate suntem sclavi, producem suficienți bani cât să avem un acoperiș deasupra capului și ce băga în gură. Oamenii muncesc 8-12 ore doar să supraviețuiască și să-și permită un amărât de concediu pe an. Dacă și-l permit. Viețile noastre se petrec la locul de muncă, având iluzia că avansăm în carieră, in realitate primim mai multe responsabilități, uneori mai multe decât putem duce. Apoi, rablagiți și acriți de viață, intrăm la pensie, tot pe bani de nimic și, bătrâni fiind, nu ne mai putem bucura de ultima parte a vieții. Nu ne ajung banii să călătorim sau nu ne mai țin balamalele.

Sclavia are mai multe forme, dintre care asta e cea mai acceptabilă, însă se poate și mai rău. Se poate să nu mai ajungi la pensie, sau să nu-ți ajungă decât să-ți târâi zilele care ți-au mai rămas până mori.
Noi nu trăim nicio democrație, ca dovadă, libertatea de opinie e doar o expresie. Suntem liberi să ne exprimăm atâta vreme cât o facem în direcția acceptată de cei care o trasează.

Formele de revoltă spontane nu există. Încercați să organizați un protest fără să implicați finanțatori, veți vedea că oricâtă influență în online ați avea, nu veți reuși să adunați mai mult de 50 de persoane, chiar dacă motivul pentru care organizați un protest e agreat de mii sau sute de mii de semeni ai voștri. Însă sistemul nu e perfect, iar dovada e alegerea lui Trump în USA și ascensiunea unor lideri neagreați în Europa. Pe acest front se duce acum lupta... Breșa a fost făcută și lărgită, iar establishmentul încearcă s-o închidă la loc.
Eu nu mai cred în nimeni și în nimic, îmi aleg cu grijă informațiile pe care le întorc pe toate părțile, însă un lucru știu sigur, anume că suntem cu adevărat sclavi și nu văd cum am putea schimba vreodată asta.

vineri, 18 mai 2018

Muntele de Sticlă - de Angela Tocilă

”-Hahaha, brunch! O să iau o cină târzie de unul singur… Ba, nu… Cu tine, micuțul meu prieten, tu vei fi cina și eu consultantul îngrijorat că nu-mi vine bine costumul sau că nu mi-am însușit bine limbajul trupului la training, că nu exprim destulă forță sau că exprim prea multă atunci când strâng mâna unui client important la o întâlnire de afaceri. Noi doi vom discuta acum despre cum e să faci sacrificii pentru job, despre cum să zbori dintr-un capăt în celălalt al lumii, să plimbi hârtii, să încerci să convingi un client că firma ta e cea mai bună, cum să nu te îmbeți foarte tare în serile în care reușești, pentru că a doua zi o iei de la capăt și nu-ți permiți să apari mahmur la altă întâlnire, cu alt client, la fel de important ca și cel de ieri, ba chiar mai important. Mereu e mai important cel ce vine decât cel pe care l-ai convins deja… Ce tâmpenie, stau si vorbesc cu un șarpe pe care n-am idee cum să-l jupoi pentru că nu ai voie să te urci în avion cu un briceag sau măcar cu o unghieră… În cinstea ta, dragă șerpișorule, o să mai aprind o dată bricheta, imediat ce găsesc ceva cât de cât uscat de ars și, iartă-mă, dar o să te prăjesc cu piele cu tot. Îți fac o concesie, nu te prăjesc de viu, promit!”

Fragment din romanul Muntele de Sticlă de Angela Tocilă (Editura Primus - Oradea). Cartea se poate comanda pe adresa diamonds_and_rust_me@yahoo.com cu adresa și numărul de telefon.

duminică, 6 mai 2018

Francois (Fragment din romanul Muntele de sticlă - de Angela Tocilă)

Străzile Berlinului erau din ce în ce mai nesigure, riscai să fii înjunghiat și pentru 10 euro. Atentatele cu bombe erau la ordinea zile în pofida faptului că poliția și mai apoi armata patrulau străzile în echipament de război. Francois considera până și acest fapt ca o sfidare, o provocare la adresa migranților și nu se mira deloc că efectul acestor demonstrații de forță era exact opus celui scontat. Apoi începuseră germanii cu manifestațiile, el și organizațiile la care aderase, cu contramanifestațiile, iar ciocnirile violente dintre ei deveniseră ceva normal. Berlinul și aproape toată Germania devenise teatru de război, incendierile, distrugerea bisericilor și a monumentelor, rutină. Aproape toată Europa luase foc, cu excepția câtorva țări conduse de intoleranți pe care, își zicea Francois în sinea lui și la mitinguri, le vor înfrânge în cele din urmă. Erau țări est-europene, slugile Rusiei, țări care nici nu meritau prea multă atenție, iar faptul că refuzaseră să primească migranți sau ca măcar să-i găzduiască temporar le făcea demne de disprețul profund și nedisimulat al lui Francois.


miercuri, 11 aprilie 2018

Muntele de sticlă (fragment)

dezastrul era total și nimeni nu mai era în siguranță. Bandele de africani terorizau străzile, prădau, ucideau și violau la întâmplare. Multe victime erau găsite golite de organele interne, semn că ucigașii lor practicau ritualuri primitive, mâncându-le. Musulmanii puseseră stăpânire pe aproape toate orașele, făcuseră califate iar singura lege era Sharia. Populațiile indigene se refugiaseră în sate, apoi în munți, prin cătune sau pur și simplu sub cerul liber, încercând să scape cu viață din calea prăpădului. Prinși de evenimente, incapabili să se apere, fără armată, fără poliție, fără arme, luaseră calea pribegiei și asaltaseră frontierele Austriei, Poloniei, cele ale fostei Yugoslavii și chiar forțându-le pe ale Ucrainei, spre Rusia. Albii erau vânați ca animalele, uneori doar pentru distracție, obligați să se convertească la Islam sau să moară, dar în cele din urmă, nici convertirea nu mai fusese de ajuns, nici dorită și erau uciși în cele mai sângeroase și dureroase moduri. Femeile erau violate de zeci de bărbați, în public, torturate și apoi omorâte. Fetițele erau luate ca sclave sexuale încă de la vârsta de 8-9 ani. Cu tot partizanatul lor, nici homosexualii, feministele sau organizațiile care susținuseră financiar și logistic aducerea câtor mai mulți migranți în Europa nu beneficiară de un tratament diferit, acum nu mai erau folositori și puteau să moară și ei. Era inutil ca atunci când năvăleau peste ei în casă sau îi prindeau pe stradă să strige ”welcome refugees!”… vremurile acelea trecuseră de mult iar refugiații erau acum stăpâni, nu musafiri. Allah le promisese că vor domina lumea și se se ținuse de cuvânt.”

Fragment din noul meu roman în lucru ”Apocalipsa după Allah”, viziunea mea despre viitorul unei părți a Europei pe care o consider deja pierdută.

miercuri, 14 martie 2018

Chemarea la oaste - varianta corectă politic

Se duce, să zicem Ștefan cel Mare la Ion acasă să-l invite să participe la o luptă amicală cu turcii... Cioc, cioc la ușa plugarului Ion.
- Cine-i acolo?
- Ștefan cel Mare, domnul tău!
- Aaaa, domnul Ștefan cel Mare... Poftiți, mărite, cu ce treabă pe la noi? Vă servesc cu o Mona rece?
- Nu, mulțumesc, sunt cu calul. Păi, uite, am venit să te chem la bătălie...
- Iar îi mănâncă chielea pe turcii ceia?
- Iar. Na, ce faci? Vii?
- Nu pot, doamne...
- De ce nu poți, Ioane?
- Sunt homosexual, mărite!
- Ptiu, bată-te să te bată norocul, păi asta e extraordinar! Te mai distrezi și tu, se mai distrează oastea...
- Păi, nu doamne... Eu m-am înscris și într-o organizație de luptă împotriva abuzurilor sexuale și m-au ales președinte anul ăsta, poziție din care nu-mi permit să postez în victima unor răcani needucați de la Vaslui. Îmi pare sincer rău, nu particip!
- Bine, Ioane... Mă duc să-l chem pe vecinu-tău Gheorghe...
- Treaba ta, mărite dar părerea mea e că te duci degeaba... Gheorghe e transgender.
- De când?
- De anul ăsta.
- Dar ce e aia, mai exact?
- Este atunci când te crezi mai mult muiere decât bărbat dar încă n-ai făcut schimbare de sex.
- De ce n-ai făcut schimbare de sex?
- Nu eu, Gheorghe! N-a făcut pentru că nu are bani să plătească pe cineva să-i taie plua.
- Aoleu, păi hai că-l rezolv eu și dup-aia vine benevol cu mine la oaste. Apoi, mai se distrează ea, mai se distrează oastea...
- Nu poate, mărite!
- De ce nu poate? Hai, măăă, nici dacă-l rog eu?
- Nu poate pentru că nu-i permite religia.
- Care religie, Ioane?
- Nu mai știu dar nu mănâncă deloc carne. Vegetalieni, nu rețin exact.
- Nu-i o problemă, numai bine, îl hrănim cu terci și carnea rămâne oastei. Se simte bine și el, se satură oastea, știi cum e...
- Nu e așa de simplu, mărite... El mănâncă doar buruieni, ierburi și mere pădurețe și acum nu sezonul, Măria ta... Moare de foame fără fânul din pod.
- Înțeleg... Poate mă duc peste drum la a lui Mugabe?
- Doamne, nu te duce, te rog io, ne bagi în belele pe toți!
- De ce, măi Ioane? Ce are?
- Păi, are, cum nu are... Ăla a lui Mugabe e negru!
- Și ce dacă e negru?
- E discriminare, doamne!
- Ba din contră, nu e! Arătăm că orice cetățean al Moldovei are dreptul să moară pentru glia strămoșească!
- Nțț, nu merge, Doamne! Nu când e singurul negru apt de luptă din Moldova. Și mai e și musulman, ferească Ăl de sus!