vineri, 14 decembrie 2018

Al IV-lea Reich e aici

Establishmentul Noii Ordini Mondiale are impresia, pe bună dreptate, că populația e proastă. Știe că cei care gândesc și nu se lasă influențați de manipulările făcute prin presă sunt puțini, și cu atât mai puțini sunt cei care reacționează, în așa fel încât devin nesemnificativi. Așa a făcut Hitler și s-a văzut ce s-a ales de Europa după al doilea război mondial, dar probabil că și milioanele de morți au fost tot în avantajul celor care conduc din umbră omenirea.

În urmă cu câțiva ani, să spui că există o elită care conduce lumea te trimitea la balamuc sau te izola de restul turmei, azi devine din ce în ce mai evident că ei decid câți oameni merită să facă umbră pământului și câți fac degeaba. Ei au nevoie de sclavi obedienți, suficient de educați să conducă o mașină, să pornească un utilaj, de aceea educația este orientată în așa fel încât să creeze impresia că avem vreun cuvânt de spus, că avem o viață așa cum trebuie să fie. În realitate suntem sclavi, producem suficienți bani cât să avem un acoperiș deasupra capului și ce băga în gură. Oamenii muncesc 8-12 ore doar să supraviețuiască și să-și permită un amărât de concediu pe an. Dacă și-l permit. Viețile noastre se petrec la locul de muncă, având iluzia că avansăm în carieră, in realitate primim mai multe responsabilități, uneori mai multe decât putem duce. Apoi, rablagiți și acriți de viață, intrăm la pensie, tot pe bani de nimic și, bătrâni fiind, nu ne mai putem bucura de ultima parte a vieții. Nu ne ajung banii să călătorim sau nu ne mai țin balamalele.

Sclavia are mai multe forme, dintre care asta e cea mai acceptabilă, însă se poate și mai rău. Se poate să nu mai ajungi la pensie, sau să nu-ți ajungă decât să-ți târâi zilele care ți-au mai rămas până mori.
Noi nu trăim nicio democrație, ca dovadă, libertatea de opinie e doar o expresie. Suntem liberi să ne exprimăm atâta vreme cât o facem în direcția acceptată de cei care o trasează.

Formele de revoltă spontane nu există. Încercați să organizați un protest fără să implicați finanțatori, veți vedea că oricâtă influență în online ați avea, nu veți reuși să adunați mai mult de 50 de persoane, chiar dacă motivul pentru care organizați un protest e agreat de mii sau sute de mii de semeni ai voștri. Însă sistemul nu e perfect, iar dovada e alegerea lui Trump în USA și ascensiunea unor lideri neagreați în Europa. Pe acest front se duce acum lupta... Breșa a fost făcută și lărgită, iar establishmentul încearcă s-o închidă la loc.
Eu nu mai cred în nimeni și în nimic, îmi aleg cu grijă informațiile pe care le întorc pe toate părțile, însă un lucru știu sigur, anume că suntem cu adevărat sclavi și nu văd cum am putea schimba vreodată asta.

vineri, 18 mai 2018

Muntele de Sticlă - de Angela Tocilă

”-Hahaha, brunch! O să iau o cină târzie de unul singur… Ba, nu… Cu tine, micuțul meu prieten, tu vei fi cina și eu consultantul îngrijorat că nu-mi vine bine costumul sau că nu mi-am însușit bine limbajul trupului la training, că nu exprim destulă forță sau că exprim prea multă atunci când strâng mâna unui client important la o întâlnire de afaceri. Noi doi vom discuta acum despre cum e să faci sacrificii pentru job, despre cum să zbori dintr-un capăt în celălalt al lumii, să plimbi hârtii, să încerci să convingi un client că firma ta e cea mai bună, cum să nu te îmbeți foarte tare în serile în care reușești, pentru că a doua zi o iei de la capăt și nu-ți permiți să apari mahmur la altă întâlnire, cu alt client, la fel de important ca și cel de ieri, ba chiar mai important. Mereu e mai important cel ce vine decât cel pe care l-ai convins deja… Ce tâmpenie, stau si vorbesc cu un șarpe pe care n-am idee cum să-l jupoi pentru că nu ai voie să te urci în avion cu un briceag sau măcar cu o unghieră… În cinstea ta, dragă șerpișorule, o să mai aprind o dată bricheta, imediat ce găsesc ceva cât de cât uscat de ars și, iartă-mă, dar o să te prăjesc cu piele cu tot. Îți fac o concesie, nu te prăjesc de viu, promit!”

Fragment din romanul Muntele de Sticlă de Angela Tocilă (Editura Primus - Oradea). Cartea se poate comanda pe adresa diamonds_and_rust_me@yahoo.com cu adresa și numărul de telefon.

duminică, 6 mai 2018

Francois (Fragment din romanul Muntele de sticlă - de Angela Tocilă)

Străzile Berlinului erau din ce în ce mai nesigure, riscai să fii înjunghiat și pentru 10 euro. Atentatele cu bombe erau la ordinea zile în pofida faptului că poliția și mai apoi armata patrulau străzile în echipament de război. Francois considera până și acest fapt ca o sfidare, o provocare la adresa migranților și nu se mira deloc că efectul acestor demonstrații de forță era exact opus celui scontat. Apoi începuseră germanii cu manifestațiile, el și organizațiile la care aderase, cu contramanifestațiile, iar ciocnirile violente dintre ei deveniseră ceva normal. Berlinul și aproape toată Germania devenise teatru de război, incendierile, distrugerea bisericilor și a monumentelor, rutină. Aproape toată Europa luase foc, cu excepția câtorva țări conduse de intoleranți pe care, își zicea Francois în sinea lui și la mitinguri, le vor înfrânge în cele din urmă. Erau țări est-europene, slugile Rusiei, țări care nici nu meritau prea multă atenție, iar faptul că refuzaseră să primească migranți sau ca măcar să-i găzduiască temporar le făcea demne de disprețul profund și nedisimulat al lui Francois.


miercuri, 11 aprilie 2018

Muntele de sticlă (fragment)

dezastrul era total și nimeni nu mai era în siguranță. Bandele de africani terorizau străzile, prădau, ucideau și violau la întâmplare. Multe victime erau găsite golite de organele interne, semn că ucigașii lor practicau ritualuri primitive, mâncându-le. Musulmanii puseseră stăpânire pe aproape toate orașele, făcuseră califate iar singura lege era Sharia. Populațiile indigene se refugiaseră în sate, apoi în munți, prin cătune sau pur și simplu sub cerul liber, încercând să scape cu viață din calea prăpădului. Prinși de evenimente, incapabili să se apere, fără armată, fără poliție, fără arme, luaseră calea pribegiei și asaltaseră frontierele Austriei, Poloniei, cele ale fostei Yugoslavii și chiar forțându-le pe ale Ucrainei, spre Rusia. Albii erau vânați ca animalele, uneori doar pentru distracție, obligați să se convertească la Islam sau să moară, dar în cele din urmă, nici convertirea nu mai fusese de ajuns, nici dorită și erau uciși în cele mai sângeroase și dureroase moduri. Femeile erau violate de zeci de bărbați, în public, torturate și apoi omorâte. Fetițele erau luate ca sclave sexuale încă de la vârsta de 8-9 ani. Cu tot partizanatul lor, nici homosexualii, feministele sau organizațiile care susținuseră financiar și logistic aducerea câtor mai mulți migranți în Europa nu beneficiară de un tratament diferit, acum nu mai erau folositori și puteau să moară și ei. Era inutil ca atunci când năvăleau peste ei în casă sau îi prindeau pe stradă să strige ”welcome refugees!”… vremurile acelea trecuseră de mult iar refugiații erau acum stăpâni, nu musafiri. Allah le promisese că vor domina lumea și se se ținuse de cuvânt.”

Fragment din noul meu roman în lucru ”Apocalipsa după Allah”, viziunea mea despre viitorul unei părți a Europei pe care o consider deja pierdută.

miercuri, 14 martie 2018

Chemarea la oaste - varianta corectă politic

Se duce, să zicem Ștefan cel Mare la Ion acasă să-l invite să participe la o luptă amicală cu turcii... Cioc, cioc la ușa plugarului Ion.
- Cine-i acolo?
- Ștefan cel Mare, domnul tău!
- Aaaa, domnul Ștefan cel Mare... Poftiți, mărite, cu ce treabă pe la noi? Vă servesc cu o Mona rece?
- Nu, mulțumesc, sunt cu calul. Păi, uite, am venit să te chem la bătălie...
- Iar îi mănâncă chielea pe turcii ceia?
- Iar. Na, ce faci? Vii?
- Nu pot, doamne...
- De ce nu poți, Ioane?
- Sunt homosexual, mărite!
- Ptiu, bată-te să te bată norocul, păi asta e extraordinar! Te mai distrezi și tu, se mai distrează oastea...
- Păi, nu doamne... Eu m-am înscris și într-o organizație de luptă împotriva abuzurilor sexuale și m-au ales președinte anul ăsta, poziție din care nu-mi permit să postez în victima unor răcani needucați de la Vaslui. Îmi pare sincer rău, nu particip!
- Bine, Ioane... Mă duc să-l chem pe vecinu-tău Gheorghe...
- Treaba ta, mărite dar părerea mea e că te duci degeaba... Gheorghe e transgender.
- De când?
- De anul ăsta.
- Dar ce e aia, mai exact?
- Este atunci când te crezi mai mult muiere decât bărbat dar încă n-ai făcut schimbare de sex.
- De ce n-ai făcut schimbare de sex?
- Nu eu, Gheorghe! N-a făcut pentru că nu are bani să plătească pe cineva să-i taie plua.
- Aoleu, păi hai că-l rezolv eu și dup-aia vine benevol cu mine la oaste. Apoi, mai se distrează ea, mai se distrează oastea...
- Nu poate, mărite!
- De ce nu poate? Hai, măăă, nici dacă-l rog eu?
- Nu poate pentru că nu-i permite religia.
- Care religie, Ioane?
- Nu mai știu dar nu mănâncă deloc carne. Vegetalieni, nu rețin exact.
- Nu-i o problemă, numai bine, îl hrănim cu terci și carnea rămâne oastei. Se simte bine și el, se satură oastea, știi cum e...
- Nu e așa de simplu, mărite... El mănâncă doar buruieni, ierburi și mere pădurețe și acum nu sezonul, Măria ta... Moare de foame fără fânul din pod.
- Înțeleg... Poate mă duc peste drum la a lui Mugabe?
- Doamne, nu te duce, te rog io, ne bagi în belele pe toți!
- De ce, măi Ioane? Ce are?
- Păi, are, cum nu are... Ăla a lui Mugabe e negru!
- Și ce dacă e negru?
- E discriminare, doamne!
- Ba din contră, nu e! Arătăm că orice cetățean al Moldovei are dreptul să moară pentru glia strămoșească!
- Nțț, nu merge, Doamne! Nu când e singurul negru apt de luptă din Moldova. Și mai e și musulman, ferească Ăl de sus!


vineri, 9 martie 2018

Scrisoarea de revoltă și indignare a doamnei prim ministru către Procuratura din Brazilea

Doamna prim ministru se precipită pe ușa biroului lui Daddy:
- Șefu`, șefu`, uite ce-am făcut!
- Ce-ai făcut, fă și de ce dai buzna ca la căminul cultural din Videle?
- Iartă-mă, șefu` dar e foarte inportant pentru matale și pentru țară... Am scris o scrisoare oficeală către procuratura din Brazilea. Să ți-o citesc?
- Bagă repede că începe Suleiman!
- Dragă procuratura din Brazilea, suptsemnata VVD în calitate de șefă supremă la guvernul Romîniei, țară de care nici măcar n-ați auzit în icultura voastră decât de Dracula. Prin prezenta vă aduc la cunoștință că domnul LD, în calitate de preș la Cam Deput și șef de partid la PSD nu poate fi anchetat penal în țara la dumneavostră întrucât are imunitate din partea mea și din cauza la idependența și neatârnarea țării care este suverană și nu aceptă amestec din afara fruntarilor patriei cu atât mai puțin din afara continentului. Rog în speceal a ține seama de doleanța mea în calitate de pers fizică de a lua pe umerii mei firavi de femee toate acuzațile nefondate cu portocale spălate și alte mizeri mincinoase veiculate în spațiul public de către dușmanii poporului și puterile imperealiste și Șioroș acel hodorog pe care-l caută moartea p-acasă și lui îi arde de stat palarel. Închei această scrisoare în speranța că ați băgat la cap faptul că nu puteți ca să distrugeți viața la oameni doar pentru că le place portocalele care ca copil a suferit în lipsa aceste frupte minunate din cauza la dictatorul Ceaușescu care nu-i plăcea lui și de-aia nu inporta decât cu țârâita.
ARFU
Semnat VVD - Guvernul Rominiei.”
- Ce zici, șefu`? Bag și ceva pe belgiană?
- Nu mai băga, fă, ăia înțelege decât brazileană. Dă hârtia, să văd dacă n-ai greșeli dă gramatică, că dă când cu imonoglobalina aia suflu și-n ciorbă... E bun, fa, corectează decât ”supremă” că nu-mi place cum sună. Ajunge ”șefă” chiar prea mult... Hai, începe Suleiman și nu vreau să pierd episodul ăsta, e vorba despre Suleiman care anexează o insulă la Turcea și n-avea problemele care le am eu cu Belina...

De 8 martie cu fetele la cipăndei

Vasilica, Rovana și Olguța la restaurant sărbătorind 8 martie:
O: Hai, fetili, noroc! Până la fund!
R: Vasi, dă și mie rețeta la checul care l-ai adus la partid când fusă ședința de te-a numit Daddy șefa la guvern.
V: Iei 6 ouă, le bați spumă, decât albușii, da?
O: Ho, bă, mutele drecu`, păi imediat vine cipăndeii să ne frece un pic și voi schimbați rețete dă chec? De ce n-am stat io acasă în sânul la familie cu Claudiu să-mi facă masaji, de ce?
V: Ma cheri, vuzet trez ancordee...
O: Ce plm înseamnă ancordee, fah?
V: Încordată, fată... Țeapănă, așea, la nervii capului. Trebui să înveți să te relaxezi an peo, pur lamur de Dieo!
R: Chiar, Olgo, ești cam nervoasă de când cu reforma fiscală de ți-a dat cu minus, hahahaha...
O: De-te fa, în morții tei de zgârcită, tu și aragazu` l-ai înmatriculat pă Bulgarea, chitroasa drecu`...
Vasilica îi toarnă Olguței din sticla de vodcă.
V: Calmevu, mezami, jevuzampri.
O: Îmi vine să-i dau un tet dansleo bușon, Viorico, noroc că ești tu aicișilea și nu-mi permit... Fa, Rovano, mai ne-ntâlnim noi prin veceu la Guvern, să vezi ce te flocăi, bulgaristo! Vine cipăndeii, uraaa!!!
Sms de la Claudiu Manda: Căpreoara mea dulke te aștept cu suprize an dormitor. Când vi veața mea să moară familea mea dacă mai rezist fără tn an brațele mele...... xoxo
Sms de la Olguța pentru Claudiu: Iuby numai mă fute la cap c-a venitără cipăndeii și am treabă. Te iuby veața mea xoxo
Sms de la Claudiu: Teaștept ca și când nu mai dragostea noastră har fi pă pămâânt..........
Sms de la Olguța: Țeam zis să mă leși în plm. xoxo
V: Fetele, nu m-am distrat așa de când m-a invitat Junker la o fasole cu icre după rețeta mea, la el acasă.
O: Făăăh, te credeam fată serioasă. Ți-ai pus-o cu ipotentu` ăla?
V: Vai, șeri, cum poți să crezi așa ceva? M-am dus decât în vizită prietenească. Plus că era mort de beat când am ajuns io și i-am făcut masaji în tălpi până a adormit.
R: Eu m-am cam plictisit, băieții ăștia mi-a șifonat rochia.
O: Și ce mai voiai să-ți șifoneze, fa? Hahaha...
R: Într-o zi am să-ți torn verde dă Paris în țuică, fa...
O: Hahahaaa, și tu crezi că io o să beau țuică verde?
Sms de la Claudiu: Veața mea sânt amețit de iubire xoxo
Olguța sare ca arsă de pe scaun.
O: Tre`să plec, bea ăsta tot Moietul fără mine. Hai, pa mutelor! Băi, cipăndelu` ăla cu chiloți roșii, vezi că ți-am băgat număru` meu în ei! Dacă nu suni... te las în pilonu` gol!